Moldova
21 December 2022

Un război aproape de inimă

Cum Moldova a ajutat şi mai ajută încă sute de mii de ucraineni

© Vladimir Soloviev


Dopomoga. Acest cuvânt din limba ucraineană este un substantiv inanimat la genul feminin și are următoarea semnificație: ceva sau cineva menit să ajute sau creat pentru însăşi acţiunea de a ajuta. Din prima zi, chiar de la începutul războiului, anume acest cuvânt descrie cu o precizie maximă ceea ce a făcut Moldova pentru cetățenii ucraineni. Bine, toate poveștile totuși trebuie spuse de la început. Deci, să le luăm pe rând.

Disclaimer: în relatare, numele creatorilor platformei au fost omise deliberat, atât la solicitările lor, cât și pentru siguranța personală.

Română   English   Русский


24 februarie 2022, Varşovia, dimineaţa foarte devreme

Война. Wojna. Вiйна. War” [nota trad.: război]. Vocea din receptor îşi modifica intonaţiile în toate limbile pe care ambii le cunoşteam, declinând unul şi acelaşi cuvânt, de parcă aşteptând să vadă la care din acestea voi reacţiona. În seara precedentă, într-un cerc de colegi, savanţi, politologi, analişti şi jurnalişti discutasem subiectul în cauză şi acest cuvânt mai răsunase în vreo duzină de limbi, practic plutea în aer. Toţi, fără vreo excepţie, dădusem greş.

Urmează câteva ori de navigare febrilă pe net, apeluri interminabile unor persone din diferite oraşe şi de pe diferite continente cu o singură întrebare: „Omule, tu pricepi ce se întâmplă?”. Am nevoie să mă întorc în ţară, am zbor pentru mâine, vineri, 25 februarie. Deja este clar că nava nu va decola de nicăieri şi nici nu va ateriza nicăieri. În paralel, încerc să răspund la întrebările care-mi sunt adresate din Moldova: „Ce să fie asta? Deci, noi urmăm cumva?”.

25 februarie 2022, Varşova, dimineaţa

Peste vreo 12 ore reuşisem să iau legătura cu centrul de apel al aeroportului şi, cu ajutorul unui angajat varză de oboseală, să înţeleg cum pot ajunge în Moldova. În general, nu prea există vreo modalitate, este doar o cursă specială până la Iaşi, un oraş românesc care se află cel mai aproape de Moldova. Toate cursele din Ucraina şi spre Ucraina sunt anulate, cele din şi spre Moldova sunt suspendate. Peste tot transportul este colapsat. Adun toate informaţiile oferite de angajatul de la aeroport, ca prin minune reuşesc să iau legătura prin telefon cu autogara centrala, acolo, printr-un miracol şi mai mare, găsesc un dispecer care încearcă să-mi explice ce se întâmplă, de unde şi până unde pot ajunge, cu toată probabilitatea că, în general, cineva va ajunge undeva pe calea aerului sau pe cea terestră.

Acumulez totul ce reuşesc să aflu şi, pur şi simplu, fac o postare pe o reţea de socializare cu întreaga informație de care dispun: cum pot pleca din Polonia toți cei care au ajuns dintr-odată blocați, cu cursele anulate, și ce pot face. Mă pomenesc cu o avalanșă de mesaje în privat! Îmi scriu și cei pe care-i cunosc, și, pur și simplu, persoane care au văzut informațiile în postarea distribuită și în comentarii.

Toate drumurile duc din Polonia spre România, restricțiile impuse de pandemia de COVID nu au fost anulate în totalitate, astfel că pentru a intra în România este nevoie de completat online un formular de control epidemic. Nu este prea clar de fiecare dată unde găsești acest formular, iar utilizarea unor softuri online de traduceri dă peste cap toată pagina, transformă textul într-o ditamai chiseliţa și încurcă toate ițele... adică rubricile. Fac a doua postare unde explic cum funcționează totul, în special, pentru cei care nu cunosc româna, de fapt, pentru refugiații ucraineni. Deși deocamdată nu recurg la noțiunea de „refugiat”, pur și simplu, încă nu am în minte așa cuvânt.

Pentru toți deja devine evident un lucru. Lumea fuge de război. Oriunde. Oricum. Moldova este cea mai apropiată destinație, se află nu departe de Odesa, oraș bombardat încă ieri. Oamenii nu știu nimic. S-a dovedit că „războiul pe care-l vedem online” este transparent doar într-o singură direcție. Există atât de puțină informație încât oamenii sunt dispuși să-l creadă pe oricare care arată și, cel mai important, scrie ca o persoană care știe ce face.

Am în jur mai multe persoane din IT, domeniul bancar, cel al securității. Cu toții spun același lucru: este nevoie să facem ceva pentru a pune capăt haosului informațional. Nu știu cine anume a rostit: „Să facem un site-agregator pentru toate informațiile utile”. A fost, cred, o idee colectivă. Activitatea a început în câteva clipe după ce au răsunat aceste cuvinte. Echipa noastră s-a apucat să facă ceea ce știa cel mai bine – să acumuleze informații, să le sistematizeze, să le adapteze pe înțelesul tuturor. A fost ceea ce am putut contrapune panicii care începea să pună stăpânire peste toți şi sentimentului copleșitor că suntem total neputincioși. Echipa de fondatori în acea zi număra șapte persoane. Erau, majoritatea lor, veniți din domeniul bancar din Moldova. De altfel, conducerea băncii a susținut în totalitate această inițiativă.

26 februarie, la amiază

Deplasându-mă cu avioanele și trenurile care părea că se mișcă imposibil de lent, în drum de la Varșovia la Chișinău, încerc să adun în mintea mea totul ce știu despre refugiați în general, despre refugiații de război în special, despre migrația neorganizată, – cunoștințe acumulate în mai mulți ani de activitate în domeniul studiilor migraționale și al jurnalismului de știință. Cum ar putea fi aplicate toate acestea în cazul războiului care, este evident, a și izbucnit?

Scenariile se conturau proaste. Sau foarte proaste. Potrivit statisticilor, Moldova pe parcursul întregului an 2021 a adăpostit 413 migranţi cărora le-a fost oferit azil temporar sau permanent, solicitările a încă 77 de persoane fiind în proces de examinare. Acum urma să ne pregătim pentru o evoluţie fulminantă a evenimentelor timp de câteva zile sau, maxim, săptămâni, de un val de migranţi din Ucraina care va ajunge la 100 de mii de persoane, posibil chiar şi la mai multe. La Bălţi, al doilea oraş ca mărime din Moldova, locuiesc mai puţine persoane, chiar dacă luăm în calcul şi populaţia tuturor suburbiilor sale. Este evident că de o sursă de informaţii veridice au nevoie nu doar refugiaţii. Nici noi nu vom fi în stare să ne descurcăm fără aşa ceva.

În aceeaşi zi, sâmbătă, 26 februarie 2022, este lansată prima versiune a platformei online dopomoga.life (redirecţionarea de la acest link către versiunea actuală funcţionează şi astăzi). Către acel moment echipa celor care au creat-o nu mai dormise deja de peste 24 de ore. Prima versiune a site-ului a fost un catalog de linkuri colectate şi verificate prin toate metodele posibile. Includea mai multe categorii: cazare, transport, copii, alimentaţie, animale, grupuri de ajutor. Vreo campanie informaţională cu excepţia celei desfăşurate cu propriile forţe n-a fost făcută, erau doar distribuiri personale în cadrul grupurilor formate ad-hoc şi în chaturile din reţelele de socializare şi mesagerii.

De ce anume dopomoga? Portalul trebuia să aibă o denumire cât mai clară pentru cei care în acele zile se îndreptau spre noi. Помощь [nota trad.: ajutor], help şi toate celelalte sunt cuvinte standard. Cuvântul „dopomoga” cu aşa o semnificaţie există doar în ucraineană, totuşi, la nivel intuitiv el este pe înţelesul tuturor. Life pentru că era făcut pentru oameni, fiecare credea că viaţa este mai importantă decât orice alte convenienţe, că viaţa va învinge.

27 februarie, seara

Timp de 24 de ore, în intervalul 26-27 februarie, platforma a fost accesată de peste 188 mii de utilizatori unici.

„Sugestionarul”, adică formularul de colectare a sugestiilor şi propunerilor creat ceva mai târziu şi la care puteau fi expediate linkuri relevante, contacte importante sau orice alte informaţii, este „plin ochi” cu linkuri, practic toate utile şi importante. Deja funcţionează, noi însă deocamdată nu înţelegem cum anume se întâmplă acest lucru. Dar funcţionează.

Ideile despre aspectele care ar mai trebui adăugate pe site sunt generate de solicitările venite de la oameni concreţi, sunt inspirate de ceea ce scrie lumea în chaturi. Solicitări şi idei proprii avem o sumedenie, astfel că le prioritizăm. În primul rând, este necesară o hartă cu punctele de trecere a frontierei unde să fie indicat și cât de aglomerate sunt la moment, fiind vorba de o hartă care ar funcţiona în regim online. Or multe persoane se orientează după niște hărți care nu mai sunt actuale sau după indicatoarele rutiere astfel că ajung la cele mai mari puncte de trecere a frontiere unde cozile se întind pe kilometri întregi. Lumea nu știe că există și niște puncte mai mici, locale, pe unde ar putea traversa frontiera fără să stea ore în șir la coadă.

Chaturile sunt inundate de poze realizate la punctele de control: mașini cu geamurile sparte, cu urme de gloanțe, cu inscripții „ДЕТИ” [nota trad.: „COPII”] făcute cu litere enorme. Oamenii înaintează fără a opri motorul chiar din momentul când au înţeles că e musai să fugă din calea războiului. Aşa că traversează frontiera deja cu bacul practic gol. Respectiv, este nevoie şi de o hartă a PECO-urilor cu indicaţii despre tipul de combustibil disponibil la fiecare.

© Vladimir Soloviev

28 februarie, ziua

Avem un apel. „Buna, suntem de la Agenţia de Guvernare Electronică a Republicii Moldova. Haideţi să ne întâlnim şi să discutăm. Aţi făcut ceva tare de tot, vrem să vă ajutăm”. Să ne întâlnim? Bineînţeles! Doar că numai online, acum nimeni nu mai pierde timpul pe drumuri.

Întrebări sunt multe, dar cea mai importantă este următoarea: „Cu ce vă putem ajuta? Haideţi să lucrăm împreună”. Fără aere de superioritate, de genul „Vă mulțumim pentru tot ce ați făcut până acum, dar de acum încolo ne descurcăm singuri.” Statul vrea să ajute, să se implice! Nu e lucrul care se întâmplă cel mai des celor care deja de câteva zile dorm cu capul pe birou ca să nu piardă timpul în van pe drum și prin ambuteiaje.

Deciziile sunt luate rapid, ulterior acest lucru va deveni unul din principiile activității noastre cotidiene. Pentru a realiza ideea din punct tehnic este nevoie doar de câteva ore.

1 martie, dimineața

Platforma se transformă în mod oficial în dopomoga.gov.md cu sloganul „Portalul Oficial al Guvernului Moldova dedicat asistenței pentru cetățenii ucraineni”. Noaptea precedentă a fost una de nesomn nu doar pentru noi, ci şi pentru cei care s-au oferit să ne ajute. Pe lângă aspectele tehnice ne-am ocupat și de securitatea platformei, or era absolut clar că vor fi tentative de a ne sparge site-ul (practica a demonstrat că am avut dreptate, or încercările de a face așa ca site-ul să pice au avut loc cu regularitate), am citit toate decretele, dispozițiile și alte acte în măsură să ajute câtuși de puțin persoanele care soseau din Ucraina. Era important nu doar să adunăm în mod tehnic totul într-un singur loc, era important să le și explicăm refugiaților rapid și clar cum le-ar putea fi de folos toate acestea. În acea zi „s-a născut” al doilea principiu al activității noastre: să explicăm, într-un limbaj clar, uman, ce anume scrie în toate aceste texte juridice lungi şi ce înseamnă acest lucru.

Un volum colosal de lucru l-am putut face graţie receptivităţii comunităţilor de specialişti în IT şi a jurnaliştilor din Moldova. Pur şi simplu am scris o solicitare de ajutor în grup şi, neaşteptat, ne-am pomenit cu o susţinere enormă din partea oamenilor, iar pe majoritatea dintre aceştia nu-i cunoşteam anterior. Oamenii au stat şi au comunicat online întreaga noapte şi toată dimineaţa, au dezbătut în toate limbile posibile concomitent, au discutat şi au ajutat. Contribuţia acestor oameni este de nepreţuit!

Anticipând un pic filmul evenimentelor voi menţiona că nu au apărut careva chestiuni politice. Platforma de stat dedicată ajutorului pentru refugiaţii ucraineni în Moldova niciodată nu a ezitat să spună lucrurilor pe nume. Astfel, războiul era numit război, atacurile cu rachete lansate asupra orașelor pașnice erau numite atacuri cu rachete lansate asupra orașelor pașnice, transmițând poziția oficială a statului.

În primele câteva zile de activitate în format nou site-ul a fost accesat peste 71 de mii de utilizatori unici.

Martie, totaluri

În martie, am făcut un volum enorm de lucru, acumulând, triind, reverificând și concretizând practic toate informațiile utile pentru refugiați care existau la acel moment în spaţiul moldovenesc al internetului – moldnet: de la inițiativele de susținere venite din partea afacerilor private la persoanele simple care, pur și simplu doreau, să ajute – medici, psihologi, veterinari, șoferi, oameni dispuși să ofere cuiva cazare în propria locuinţă.

Mică, săracă, dezbinată, practic dispersată, Moldova atunci s-a unit. Ne scriau sute de persoane – un primar în vârstă dintr-un sat mic care împreună cu consătenii a pus bazele unui întreg centru pentru refugiați, dar „nu știa să scrie despre aceasta în internet”, pastorul unei biserici de lângă frontieră care a organizat un azil și era dispus să pornească la drum noaptea când la hotar ajungeau persoane care nu știau încotro s-o apuce, proprietarul unei cafenele mici cu numai câteva locuri care oferea hrană oricui care îi trecea pragul și care era îngrijorat din motiv că localul lui e situat într-un sector-dormitor și lumea pur și simplu nu va putea ajunge până acolo din cauza clădirilor tip, parcă trase la indigo, din zonă ce nu ofereau prea multe repere dacă nu știai bine drumul către acea cafenea.

Cam pe atunci a devenit clar că în afara funcționalităților tehnice dezvoltate platforma mai are nevoie și de o persoană vie, de cineva care ar putea vorbi public fără a deveni un cititor mecanic de comunicate de presă. Fiind responsabil de texte și de cercetare a audienței nu am avut de ales și am devenit eu acea persoană.

Fața umană a comunicării este ceea ce le lipsește și astăzi multor proiecte de asistență. Și nu este vorba doar despre cele ce țin de război sau de crizele umanitare. Dacă este asigurată cât mai multă umanizare atunci oamenii sunt dispuși să fie indulgenţi și să ierte foarte multe. Lucru de care nu va beneficia niciodată o organizație anostă, lipsită de personalitate.

Noi înțelegeam că o comunicare cu oamenii presupune un limbaj clar, nu unul birocratic. Totuși am înțeles cu adevărat cât de umanizat trebuie să fie limbajul nostru când am conștientizat că acolo, de cealaltă parte a ecranului, textele sunt citite de persoane concrete cu o poveste concretă în spate. Bunăoară, o femeie cu mulți copii care de patru ori a încercat să părăsească subsolul și să plece dintr-un orășel mic de din regiunea Herson ocupată și a putut face acest lucru doar când a înțeles că fiul care se îmbolnăvise nu va mai supraviețui fără un ajutor medical. Sau un cuplu de vârstnici care deja de mult timp nu mai părăsea nici curtea casei din cauza că sănătatea și picioarele nu le permiteau s-au pomenit impuși de circumstanțe să stea timp de câteva ore în coadă la un punct de trecere a frontierei și au suportat tot acolo un accident ischemic tranzitoriu.

Nu știu dacă poți fi pregătit pentru așa ceva, or mulți voluntari cedau anume din acest motive. Pentru persoanele care fug din cauza războiului este important să fie ascultate, totuși lucrurile pe care ei țin să vi le spună vă pot face inițial să cedați. Cu timpul vă veți obișnui și cu așa ceva, iar oamenii vă vor fi recunoscători.

Aprilie, totaluri

În aprilie, numărul refugiaților care se aflau concomitent în țară a atins niște cifre maxime, cca 105 miii de persoane. dopomoga.gov.md a devenit o platformă informațională de top. Toți cei care, într-un fel sau altul, ajutau persoanele sosite în țară, iar, în afară de ei, și refugiații însuși, și diaspora moldovenească căutau răspunsuri, în primul rând, pe portalul nostru.

Grație activității Agenției de Guvernare Electronică (egov.md) am putut lansa un serviciu online, iar ceva similar nu există astăzi nici chiar în țările Uniunii Europene. Fiecare cetățean ucrainean care a traversat hotarul Moldovei putea, în regim online, timp de 10 secunde, să obțină un număr de identificare moldovenesc (IDNP). Pentru aceasta era nevoie doar să introducă datele personale în sistemul de identificare. Drumurile bătute la sediile Agenției Servicii Publice și statul la coadă sunt de domeniul trecutului. Din câte știu eu personal, în alte țări nici acum nu există ceva de acest gen.

Cifra lunii aprilie – cca 200 de utilizatori unici. Principiul de bază al activității rămâne neschimbat – incluziune totală, adică interacționăm și cooperăm cu fiecare persoană care ne poate oferi un ajutor. Tot procesul este transparent, informațiile sunt actualizate o dată la câteva zile.

Totaluri după 9 luni de activitate

Conform situației pentru mijlocul lunii decembrie, platforma a fost accesată de peste 430 de mii de utilizatori unici, iar fiecare pagină a fost accesată și vizualizată în total de peste 2,2 mil. de ori.

Arealul geografic al utilizatorilor include nu doar Moldova și Europa, platforma fiind accesată la fel de utilizatori din SUA, Canada și Israel. Aspectele care-i interesează sunt cele mai diverse. Cineva citește regulile de traversare a frontierei și verifică care punct de trecere este cel mai puțin aglomerat, altcineva este interesat de regulile de introducere în regim special a ajutoarelor umanitare în Moldova sau caută datele contului trezorerial unic deschis pentru donații în susţinerea cetăţenilor ucraineni în Moldova, o altă persoană are nevoie să ducă pisoiul din oraşul Dnipro la Dresda via Chişinău şi încearcă să înţeleagă cum poate face acest lucru legal şi unde poate obține un paşaport pentru animale de companie.

Din activitatea noastră cotidiană face parte monitorizarea permanentă pentru a înţelege care lucruri sunt cele mai necesare şi actuale la moment. Nu suntem operatori de asistenţă umanitară, noi suntem operatori de asistenţă informaţională, asistență care este în măsură să soluţioneze o sumedenie de probleme. Apar mai multe întrebări: cum pot obţine „certificatul ăla unde în partea de sus este scris serviciul acela, mi s-a spus că undeva la Chişinău...”. Noi aflăm despre ce fel de certificat este vorba, unde poate fi eliberat, cine cu certitudine are nevoie de acesta, iar cine nu are, unde să telefoneze, la ce oră trebuie să se prezinte şi ce acte trebuie să aibă asupra sa. Ulterior scriem toate aceste lucruri urmând regula generală: dacă instrucţiunea nu încape pe o pagină standard de notebook atunci este prea lungă şi trebuie scurtată.

În plus, ¾ dintre utilizatorii noştri utilizează în exlusivitate smatphone-uri, respectiv, pentru versiunea de mobil trebuie să facem în aşa fel încât toate informaţia să poată fi citită făcând nu mai mult de 4 scroll-uri pe ecran (glisând pe ecran de 4 ori), or persoanele aflate într-o astfel de situaţie nu au prea timp de lecturi.

În plus, mai există și persoane cu deficiențe de vedere, deci este nevoie să facem în aşa fel, încât la mărire textele să se adapteze dimensiunilor ecranului, fără a se transforma într-un talmeş-balmeş. Şi încă asta.. şi încă asta... şi... încă..

Privind acum retrospectiv îmi vine foarte dificil să spun care moment a fost acel punct de referinţă după care intenţia noastră a fost sortită succesului. Primele încercări pur şi simplu să scriu cum poţi reveni acasă când toate cursele de avion au fost anulate şi altele nu vor fi cel puţin o lună? Lansarea agregatorului, informațiile necesare pentru acesta fiind acumulate de doar şapte persoane timp de numai câteva zile? Reacţia agenţiei guvernamentale de resort care chiar a venit să ne ajute, să se implice? Un răspuns simplu nu există. Cert este un singur lucru: ne-a reuşit să fim de folos. Şi continuăm să fim de folos.

Nu războiului.