Moldova
7 December 2022

Televizorul, mai presus decât ai casei

Cum micile ecrane determină în Moldova și conștiința, şi percepția

© Vladimir Soloviev


Nicolai Paholnițchi activează în calitate de jurnalist al ediției online NewsMaker din Moldova și expert media. Mai bine de opt ani studiază piața mediatică din Moldova, o analizează și relatează despre ceea ce se întâmplă acolo. Pentru proiectul OSTWEST MONITORING Nicolai Paholnițchi a descris dependența societății moldovenești de micile ecrane. De altfel, în cadrul societăţii din Moldova încrederea față de televizor deseori depășește încrederea față de membrii familiei.

Română   English   Русский

Pentru majoritatea locuitorilor Moldovei anume televiziunea este arta cea mai importantă. Încrederea oamenilor față de „sticlă” este chiar mai mare decât față de membrii familiei. Acest lucru este determinant pentru mai multe aspecte, inclusiv pentru lupta pe care politicienii o dau pentru a-și asigura controlul asupra televiziunilor. Cele mai râvnite sunt posturile care retransmit conținut rusesc.


Posturi de influență

În secolul smartphone-urilor și internetului majoritatea locuitorilor Moldovei oricum privesc televizorul. Pentru a se informa despre ultimele știri și pentru emisiuni de divertisment. An de an acest lucru este confirmat prin sondaje. Bunăoară, potrivit unui sondaj de încredere, precum este„Barometrul Opiniei Publice” (BOP), realizat anul trecut, pentru 51 la sută din populația țării televizorul este sursa principală de informație, pe locul doi poziționându-se internetul cu 23,1 la sută.

Ultimul BOP, realizat în noiembrie curent, a arătat că televiziunea îşi menţine poziţiile de lider, deşi internetul a avansat esenţial ca pondere. Când respondenţii puteau alege dintre două surse de informaţie care sunt şi cele mai importante pentru ei 66,8 la sută optau pentru televizor şi 64,7 la sută pentru internet.

Sociologii au mai elucidat un lucru curios: televiziunea se află pe primul loc în topul surselor care se bucură de cea mai mare încredere, cu o cotă de 18,1 la sută. Pe locul doi cu 15,7 la sută de află familia. Potrivit sondajului realizat de IDIS Viitorul şi CBS-AXA în noiembrie curent, doar 21,5 la sută din populaţie apelează la surse de informaţie alternative televiziunii.

De altfel, tot potrivit BOP, în internet au încredere 31,8 la sută din intervievaţi, iar în televiziune 24,5 la sută. Tototdată 21,6 la sută din populaţie nu au încredere în nicio sursă de informaţii.

În total în Moldova sunt înregistrate 70 de posturi, 40 din acestea având o acoperire naţională prin eter şi cablu. În afară de posturile de televiziune totalmente locale care transmit în exclusivitate conținut local, în Moldova au fost mereu, existând și acum, câteva posturi care retransmit conținutul unor posturi rusești de mare popularitate, bunăoară Первый канал, Россия 1”, НТВ, ТНТ, СТС, «Домашний” şi РEН ТВ.

Totodată, în Moldova sunt doar două posturi locale de TV care emit, inclusiv, conținut din țara vecină, România. Vorbim despre Pro TV Chișinău și filiala postului public „Societatea Română de Televiziune”, TVR-Moldova.

Totuși anume televiziunile care pun pe post conținut rusesc au fost mereu în topul popularității pentru publicul din Moldova. Potrivit ultimelor date publice ale Măsurătorului național a audienței TV (AGB) pentru august 2020 (de atunci Măsurătorul nu mai prezintă ratingurile posturilor TV ca informaţii publice, însă oferă date despre cele mai populare emisiuni din grila fiecărui post), cele mai populare posturi de TV din Moldova atunci au fost RTR-Moldova, NTV-Moldova și Primul în Moldova.

Vorbim în acest context despre posturile care retransmit conținutul ВГТРК (Compania de Stat de Televiziune și Radiodifuziune din Rusia), НТВ şi «Первый канал” respectiv. În prezent, AGB face publice date cu privire la topul celor mai populare emisiuni din grila fiecărui post de televiziune din Moldova. Printre acestea figurează show-urile rusești Поле чудес, Пусть говорят, Час суда, Битва экстрасенсов, precum și serialele de producție rusească.

Lupta pentru micile ecrane

Informaţiile evocate mai sus definesc importanţa inestimabilă a televiziunii pentru politicienii moldoveni şi peisajul politic local care, la rândul său, are un impact asupra preferinţelor geopolitice ale locuitorilor ţării aflaţi la răspântia dintre Est şi Vest.

Politicienii moldoveni au tins dintotdeauna să-şi impună controlul asupra pieței TV şi să utilizeze televizorul pe post de instrument politic. Cel mai relevant exemplu în acest sens ar fi cel al controversatului oligarh moldovean Vladimir Plahotniuc care, în perioada 2010-2019, a fost realmente un şef de ţară, deşi nu avea nicio funcţie în stat. Într-o anumită perioadă Plahotniuc, pe atunci lider al Partidului Democrat din Moldova, a fost şi cel mai mare mogul autohton de presă.

Direct, sau prin persoane interpuse selectate din rândul celor mai apropiați, el a fost proprietarul posturilor Prime (retransmitea emisiunile «Первый канал”), Canal 2, Canal 3, Publika TV, CTC-Mega (punea pe post programele din grila СТС) și Familia Domashniy (punea pe post emisiunile din grila postului rusesc «Домашний”), precum și câteva posturi de radio și o casă de publicitate care comercializa publicitate pentru resursele sale media.

Totuși bijuteria din coroana mediatică a oligarhului era anume Prime care retransmitea emisiunile postului rusesc «Первый канал”. În temei anume grație retransmisiunilor Prime era cel mai popular post de televiziune, devansând în topuri alte televiziuni. Acest post de televiziune se bucura de acoperire națională, conținutul său fiind recepționat practic în fiecare localitate din Moldova, iar cei mai mari cablişti îl includeau în fruntea listei posturilor din pachetele oferite.

Când, în anul 2014, cel mai important politician moldovean cu viziuni proruse a devenit Igor Dodon care beneficia de susținerea Rusiei (el și-a început cariera politică pe cont propriu în calitate de deputat în Parlament, iar odată venit la timona Partidului Socialist a ajuns în anul 2016 să fie ales chiar la funcția de Președinte a țării), acesta imediat a început să-și adune resursele media.

Prin concursul Moscovei acesta s-a ales, tot prin persoane afiliate, cu posturile de televiziune NTV-Moldova, THT, Exclusiv TV, Accent TV, care retransmitea, inclusiv, emisiunile postului rusesc Пятница, după care tot lui i-a revenit și Primul în Moldova căruia postul TV «Первый канал” i-a oferit dreptul de a-i transmite conținutul, privând de dreptul respectiv postul de televiziune Prime ce îi aparţinea lui Vladimir Plahotniuc. De altfel, pro-Dodon sunt şi filialele din Moldova a două publicaţii importante din Rusia, ziarele Комсомольская правда в Молдове şi Аргументы и факты в Молдове.

În primăvara anului 2022, când pe numele ex-Președintelui Dodon a fost intentat un dosar penal, televiziunile „sale” au prins a „aluneca” către un alt politician care se pronunță în favoarea dialogului dintre Moldova şi Rusia şi care se bucură de susţinerea Moscovei.

Noul favorit al Rusiei în Moldova a devenit, mai nou, fugarul Ilan Şor, om de afaceri și deputat. Pe la mijlocul anului curent acesta a pus la cale la Chişinău o amplă acţiune de protest cu durată nelimitată, protestul fiind îndreptat împotriva Preşedintei proeuropene Maia Sandu, a partidului său, „Acţiune şi Solidaritate”, aflat la guvernare şi a Guvernului desemnat de această formaţiune. Faza activă a protestelor a început la mijlocul lunii septembrie, acţiunile continuând şi în prezent.

Amplificarea protestelor stradale provocată de Şor a coincis cu momentul când acestuia i-a revenit controlul asupra posturilor de televiziune Primul în Moldova şi Accent TV. Anterior acestui politician, apropo, i-au aparţinut posturile Orhei TV şi TV6. De altfel, TV6 de curând s-a ales cu dreptul de a retransmite o parte din conţinutul postului rusesc НТВ.

Dialoguri despre televizor

În afară de emisiunile de divertisment aceste posturi au şi destul de mult conținut propriu, preponderent buletine de ştiri, programe analitice şi talk-show-uri. Conținutul informațional şi analitic propriu, de regulă, este determinat de obiectivele celor care controlează televiziunile respective. Dacă persoana se află la guvernare atunci telespectatorii zi de zi aud și văd cât de bine muncește guvernarea și ce comportament indezirabil are opoziția. Dacă stăpânul real al resursei media se află în opoziție, precum Ilan Șor, atunci pe platformele loiale este blamată guvernare care nu este bună de nimic.

În afară de posturile menționate, în Moldova sunt și două posturi publice — Moldova 1 și Moldova 2, precum și câteva posturi care există din granturi occidentale sau din contul oamenilor de afaceri locali. Totuși lor le vine greu să facă față competiției cu cei care se bazează pe conținutul posturilor rusești de televiziune.

Deja de cca zece ani experții media din Moldova evocă aceleași probleme în raport cu piaţa de televiziune: propaganda, de sorginte locală și „de import”; piața monopolizată de politicieni; concurența neloială cu posturile moldovenești care retransmit conţinutul produs de posturile ruseşti de televiziune.

Autorităţile moldoveneşti încearcă să soluţioneze toate problemele la pachet, însă acest lucru nu le reuşeşte de fiecare dată. Acum câţiva ani, pentru a combate monopolizarea pieţii media, a fost impusă prin lege interdicţia ca o singură persoană să dețină în proprietate mai mult decât două posturi TV. Atunci politicienii au făcut mișcarea prin a-şi „muta” resursele media în mai multe „oale”, menţinându-şi, de fapt, controlul asupra acestora, dar şi asupra politicii lor editoriale. Bunăoară, în prezent, Ilan Şor controlează patru posturi TV, fără a fi proprietar cu acte în regulă cel puțin în vreun caz. La ce bun? Or pentru aceasta el a recurs la serviciile oamenilor de încredere.

Propaganda rusească este un capitol aparte pentru efortul de combatere. Astfel, în anul 2017, în Moldova au fost interzise prin lege buletinele rusești de știri, emisiunile informațional-analitice și militare, fiind admis doar conținutul de divertisment. În anul 2020 însă macazul politic s-a schimbat, iar interdicția a fost anulată.

După invazia Rusiei în Ucraina autoritățile moldovenești au reintrodus interdicția pentru buletinele rusești de știri, inițial prin decizia Comisiei pentru Situații Excepționale, iar ulterior prin modificările de rigoare în legislație. De această dată interdicția a fost impusă nu doar pentru buletinele rusești de știri și emisiunile informațional-analitice, dar și pentru filmele despre război de producție sovietică și rusească. Interdicția nu funcționează însă în autonomia găgăuză, o regiune din sudul Moldovei, unde viziunile proruse sunt pronunțate și unde activează un parlament local, un șef de regiune și un guvern. Cabliștii din Găgăuzia au refuzat să se supună rigorilor impuse de autoritățile centrale, astfel că telespectatorul din Găgăuzia poate viziona emisiunile și produsele posturilor rusești destinate pieței din Rusia.

În legislația moldovenească nu a fost prevăzută o interdicție expres pentru buletinele de știri din Rusia. Interdicția se referă, de fapt, la buletinele de știri și emisiunile informațional-analitice produse în alte state decât statele UE, SUA și Canada sau în statele care nu au ratificat Convenția europeană privind televiziunea transfrontalieră, Rusia numărându-se și ea printre acestea.

Deja în plin război ruso-ucrainean, Serviciului de Informații și Securitate (SIS) i-a fost atribuit dreptul de a bloca site-urile care difuzează știri false. Una din primele decizii SIS s-a referit la blocarea site-ului reprezentanței moldovenești a Agenției Internaționale de Știri din Rusia «Россия Сегодня”, Sputnik Moldova. De fapt, deși site-ul este inaccesibil în Moldova, redacția acestui portal își continuă activitatea

Chestiuni și chestionări

Interdicțiile și tot felul de măsuri restrictive nu prea au efect deocamdată. Partidele moldovenești care se pronunță pentru relații speciale cu Moscova continuă să se bucure de popularitate. Astfel, Partidul Socialiștilor, Partidul Comuniștilor și formațiunea lui Ilan Șor — Partidul „Șor” — sunt reprezentate în Parlament. Și, cel mai probabil, ar accede din nou în Legislativ în cazul unor alegeri anticipate.

Președintele FR Vladimir Putin continuă să aibă un rating destul de înalt în Moldova. Potrivit Barometrului socio-politic, Putin se bucură de încrederea a 35 la sută dintre cetățenii Moldovei (nu au încredere în acest politician 59 la sută), pe când în Președintele ucrainean (Ucraina fiind țara vecină a Moldovei) au încredere 31 la sută din populație, iar 61 la sută din populație nu au încredere în acesta.

În luna mai, organizația obștească Watchdog a prezentat rezultatele altui sondaj, potrivit căruia 23 la sută din cetățenii Moldovei sunt de părere că Rusia, care poartă război împotriva Ucrainei, apără „RPLD” de atacurile întreprinse de Kiev, iar 16 la sută consideră că Moscova este angajată în „denazificarea” Ucrainei. Trebuie totuși să recunoaștem că 25 la sută dintre cei chestionați l-au acuzat de război pe Vladimir Putin personal, 19 la sută au acuzat SUA, iar 13 la sută au venit cu acuzații în adresa conducerii Ucrainei. Alte 15 la sută au indicat că Rusia se face vinovată de declanșarea războiului.

Însă în conformitate cu ultimul Barometru, 38,3 la sută din populația Moldovei califică războiul drept agresiune neprovocată, 17,1 la sută sunt de părere că Rusia apără „RPLD”, iar 15,1 la sută consideră că Rusia eliberează Ucraina de nazism. Totodată 36,2 la sută crede că în acest conflict adevărul este de partea Ucrainei, 21,9 la sută au convingerea că dreptatea este de partea Rusiei, pe când alte 23,2 la sută au răspuns că nimeni nu are dreptate.

O altă problemă importantă ce ține de distribuitorii de conținut creat în Rusia o reprezintă acuzațiile de concurență neloială care le sunt adresate. Or e mult mai scump să creezi propriul conținut în Moldova decât să cumperi ceva similar în Rusia pe care sa-l pui ulterior pe post pentru publicul din ţară. Deşi, atât postul de televiziune care produce doar conţinut autohton, cât şi postul care se bazează doar pe conţinut din Rusia luptă, de fapt, pentru aceiași furnizori de publicitate.

În consecinţă, în acest an, cota de conţinut cumpărat a fost limitată la nivel legislativ. Acum nu mai puțin din jumătate din conținutul „de import” trebuie să provină din UE sau din state care au ratificat Convenția Europeană privind televiziunea transfrontalieră, deci, nu din Rusia.

Totuși acest lucru nu are deocamdată vreun impact asupra faptului că vor retransmite conținut produs în Rusia și, respectiv, își vor menține audienţa oricum anume posturile de televiziune afiliate politicienilor proruşi. Şi nu mai contează deloc că în ţară sunt interzise show-urile belicoase ale celor de teapa lui Vladimir Soloviov şi Dmitri Kiseliov, precum şi buletinele ruseşti de ştiri care promovează subtil, sau mai puţin subtil, opiniile setate de Moscova. Produsul de divertisment de fabricaţie rusească îl menţine pe spectator cu ochiul pe postul de televiziune aparţinând „cui trebuie” pentru ca ulterior să-i paseze frumușel ştirile locale care, de multe ori, sunt realizate după calapoade ruseşti. Şi acest lucru funcţionează.

Barem deocamdată.